Cum am ajuns sa-mi cumpar poarta pentru garaj de la Nice.com

bariera

De cand ma stiu, sunt pasionat atat de istorie, ci si de tehnica – imi place sa mesteresc dispozitivele de tot felul. Iar cand nu am timpul sau mijloacele necesare, le cumpar… Aceste doua pasiuni ale mele m-au facut sa descopar „automatizari porti nice”, adica o firma bucuresteana care produce tot felul de porti culisante si batante, de usi de garaj si bariere. Evident, toate automate… Aaaaa, sa nu uit, firma se numeste Nice.com si are sediul in Bucuresti, pe strata Orzari la numarul 19 – asta e situata pe undeva pe langa intersectia cu Delea Veche, fiind.oarecum paralela cu Calea Calarasi.

Totul a inceput in copilarie, cand imi placea sa ma joc cu trenulete electrice si cu masini teleghidate. Cand m-am facut mai marisor, am inceput sa-mi „bag mainile” si in aparatura electronica. Spre marea uimire a parintilor mei (de bunici, care ma “incurajau” mereu cu “vezi să nu care cumva sa strici ceva!”, nu mai zic) am izbutit sa-mi repar singur casetofonul. Ba chiar l-am reparat si pe al colegului meu de banca… La sfarsitul liceului, ai mei au decis – fara sa-mi ceara parerea – ca trebuie neaparat „sa scoata inginer din mine”. Asa ca m-au „luat pe sus” (la propriu!) si m-au inscris la Politehnica, de unde am „evadat” la inceputul anului II. Evadat, e un fel de-a zice – am fost exmatriculat (si) pentru absente. A urmat Geologia, unde am stat ceva mai mult: doi ani. Dupa un scandal monstru (ai mei vroiau sa ma baga la A.S.E.) m-am inscris la Istorie. Pe asta chiar am terminat-o, ba chiar m-am inscris si la master. Dizertatia mea a fost despre evolutia tehnicii din Antichitate si pana acum.

Marturisesc ca m-au fascinat castelele medievale cu podurile lor mobile, care insa nu erau automate, ci erau actionate manual, cu un soi de cabestane. Mai interesant mi s-a parut un dispozitiv pentru deschiderea usilor din Antichitate – mai exact, din epoca elenistica – inventat de matematicianul si fizicianul Heron din Alexandria (unul despre care mai auzisem si in liceu, de la profa de mate). Era o traznaie care functiona cu aer cald (de fapt, supraincalzit). Pe altar – care era, de fapt, un paralelipiped dreptunghic din bronz, pefrect etans – un preot aprindea un foc (pentru jertfe, cred eu). Aerul din altar se incalzea, deci presiunea crestea intr-atat incat silea apa dintr-un vas aflat la subsol sa curga intr-un fel de galeata, care era atarnat de o franghie. Cand galeata se umplea cu apa, tragea de franghie si, printr-un sistem de scripeti, facea ca usile de bronz ale ale templului sa se deschida. De aici pana la sistemele contemporane de actionare automata a usilor, portilor si barierelor, cale lunga! Mi-am promis atunci ca daca voi avea vreodata o casa a mea, am sa am un sistem mai „destept” de deschidere a usilor de la garaj!

Nu va mai pllictisesc cu amanunte – mi-am luat masterul si mi-am gasit un post de muzeograf, apoi mi-am dat si doctoratul – de data asta, in istoria artei – si m-am angajat la o casa de licitatii. In cele din urma, mi-am cumparat si masina, si casa. Iar casa are si garaj, care are o poarta metalica (din otel si duraluminiu, nu de bronz cum aveau templele din Antichitate sau din lemn de stejar, cum aveau castelele din Evul Mediu). N-am mai avut chef sa-mi „mesteresc” eu una – am preferat s-o cumpar de la Nice.com, unde raportul calitate / pret mi s-a parut a fi cel mai bun.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *