Cand totul ti se pare ca s-a sfarsit…

Barbat pe ganduri

Voi incepe povestea mea de dragoste chiar cu inceputul. Viata era calma si masurata. Casa – munca, munca – casa … Pentru mine, managerul de 27 de ani al unui magazin neremarcat, pentru al patrulea an de relatiile nereusite, totul s-a rezolvat aproape din automatism.  Singurul lucru care m-a salvat din aceasta rutina era viata mea de noapte virtuala, deoarece internetul a fost mai interesant de trait. Cu fete singure pe care le poti gasi chiar si pe un blog, poti trai si asa. Desi, aici am urmarit o schema speciala: site-ul cu fete singure – comunicare virtuala – intalnire – nepotrivire – cautari noi. Si ma tot apasau gandurile „unde esti tu, fericirea mea?”, si am insistat cu intalnirea virtuala de pe blog.

O seara obisnuita de iarna

In acea seara de iarna, am decis sa deschid din nou calculatorul. Am intrat pe un blog destul de accidental, cand ceasul era deja ora 4 dimineata si era necesar sa merg la culcare. Dupa ce am facut o mica recenzie a celor mai bune site-uri de dating cu fete singure, am ales pentru mine un blog atractiv de dating. Apoi m-am uitat la datele fetelor, la fotografiile obisnuite  si continutul relevant. Dupa ce am parcurs toate acestea, am ajuns la concluzia ca pe un astfel de blog sunt fete singure destul de fermecatoare, unele mai tinere, iar altele nu foarte tinere. Aparent, nu sunt singurul care nu doarme la o ora atat de tarzie pentru orasul nostru, deoarece am primit imediat un mesaj de la o tipa Diana. Fotografia la care ma uitam, era a unei  fate singure,  draguta, de 23 de ani, insa creierul meu epuizat de experientele mele amare, a reactionat cu un pic de sarcasm. Dar conversatia a continuat.

Asta e ceea ce vreau sa spun, dragi iubitori de dating online, daca simtiti ca dialogul este literalmente ca un ceasornic, cand nu trebuie sa te gandesti la ce intrebari sa pui si chiar mai mult la ce sa raspunzi, atunci sa stiti ca acesta este un semn.

Imi doream sa o simt

Dupa cateva zile de comunicare, imi doream deja sa o vad pe Diana si sa comunic cu ea, sa o strang in brate si sa vorbim despre orice din lumea asta si nu numai. Este imposibil sa explici astfel de sentimente. Pur si simplu te afli pe aceeasi lungime de unda si nu ai nevoie sa te gandesti la nimic strategic. Totul decurge de la sine. Si asa ne-am intalnit. Era o seara gri inchisa, de februarie, o zapada urata si ploaie, care-i grabeste  mereu pe oameni sa intre in mici cafenele, unde sa-si bea cafeaua si sa vorbeasca despre tot in tihna. Cu altele am simtit altceva, insa cu ea nu era nicio picatura de vulgaritate, ci o pura comunicare a ochilor, a sufletului, si toate acestea nu erau doar cuvinte. Ne simteam bine impreuna, aveam destine similar si povesti, chiar daca era o diferenta de varsta intre noi. Ce-i drept nu foarte mare.  Aceasta este o poveste de dragoste care se poate intampla, doar atunci cand nu te mai astepti la nimic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *